Spre ceva...

Ma indrept spre un loc gol imbracat cu nimic,
Nici cu aer, nici cu natura moarta,
E un loc cumplit, unde numai cei puternici rezista,
asa mi-a spus cineva mai demult…

E un spatiu unde toate au riginit, s-au invechit,
s-au mucegait
Au intrat intr-un proces de asteptare
Pana cand le va veni o raza de soare si speranta la micul dejun…
De pranz sau cina nici n-au parte!
E un loc sinistru unde se-ntalnesc cele mai placute si urate ganduri
Se-ntalnesc si supravietuiesc impreuna intr-un vid fara urma
Acolo ambele incearca sa se regaseasca pe ele insele,
Nici urma de lumina, ajutor sau…
Azi e razboi, maine-i pace,
Azi e frumos, maine-i intunecat,
Azi e urat, maine-i mai bine
E ca un joc neterminat si totusi terminat
N-are continuitate, si totusi se leaga
Parca toate piesele-s ca-ntr-un joc demodat.

Gandurile: actritele principale isi joaca rolul lor
de l-anceputuri, fara imbunatatiri, fara pauze-ntre acte,
fara spectatori…
Pe cat de invizibile sunt, pe-atat de prezente apar
la fiecare lectie, la fiecare rasarit de steag…
Se-nmultesc de la o secunda la alta si formeaza o colonie,
un popor, o armata, state, tari cu depresiuni si dealuri, mari ascunse in care
se balacesc pe-ntuneric…
Si oricat s-ar spala in apa murdara, tot murdare raman…
Nu pot fi curatate!
Poate…doar schimbate, aruncate, strivite…dar
cum poti sti ca nu apar iarasi, ca nu renasc din nimic, luptandu-se iara’ pentru
intaietate?!
De gandul bun n-am amintit, exista oare???

written by anassor