Ma aplec!
Aud soaptele marii
vorbindu-mi:
sunt blande, suave,
interesante...
Au incheiat contract cu
Soarele. Da, pentru cateva
mii de ore, ca eu
sa pot pasi semet
pe ape, pe valuri,
pe sunet, pe pamant,
pe nisipul, cald care imi
inveleste picioarele...
Ce bine e...
Se apropie o raza care
vrea sa ma cunoasca...
Da mana cu mine
si-mi spune: Bine-ai venit!
Multumesc insetata dupa,
frumos, nou, necunoscut!
Intru cu ochii intr-o casuta goala,
parasita demult de gazda
si inca una zaresc ( tratata cu acelasi medicament ).
De fapt, sunt multe...
Sunt asa frumos varuite, ba chiar ratacite...
Sa fie oare de aici?
S-au le-au adus valul,
valurile, furtuna, sau chiar
Soarele. Poate Raza e chiar ambasadoarea lui.
Oare vrea sa ma duca si pe mine?
Dar unde si de ce?
Pornesc.
Marea vrea sa-mi spuna ceva,
stancile s-au asezat s-o asculte.
Sunt cele mai bune ascultatoare!
Ii indura marii toate strigatele. Pot sa le consider
surorile care niciodata nu se despart !
Oare asa sa fie?
Si nisipul: e suflet de stanca sfaramat in mii de bucati,
in timp si ani de-a randul...
E bataia marii pe care n-o pot intelege...
Uneori e asa, asa de calma, de
linistita,
Alteori ma-nfioara, ma-nfurie, ma face
sa-mi fie frica.
Cand se cearta marea cu stanca, oare de la ce se cearta?
Ce vor sa-mparta, ce vor sa primeasca?
Nu inteleg!
Macar de le-as cunoaste graiul, poate doar asa as intelege...
Si sap
si m-apropii de ele...
Te iau prin surprindere mereu...
Trebuie sa le-nvat jocul, rostul, dorintele...
sa le citesc gandul!
written by anassor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu