Sat francez

Lumina neagra

More than a simple rose...

Mushrooms

More than the usual colors...

I've found my place...

...

...

...

...

...

Spre ceva...

Ma indrept spre un loc gol imbracat cu nimic,
Nici cu aer, nici cu natura moarta,
E un loc cumplit, unde numai cei puternici rezista,
asa mi-a spus cineva mai demult…

E un spatiu unde toate au riginit, s-au invechit,
s-au mucegait
Au intrat intr-un proces de asteptare
Pana cand le va veni o raza de soare si speranta la micul dejun…
De pranz sau cina nici n-au parte!
E un loc sinistru unde se-ntalnesc cele mai placute si urate ganduri
Se-ntalnesc si supravietuiesc impreuna intr-un vid fara urma
Acolo ambele incearca sa se regaseasca pe ele insele,
Nici urma de lumina, ajutor sau…
Azi e razboi, maine-i pace,
Azi e frumos, maine-i intunecat,
Azi e urat, maine-i mai bine
E ca un joc neterminat si totusi terminat
N-are continuitate, si totusi se leaga
Parca toate piesele-s ca-ntr-un joc demodat.

Gandurile: actritele principale isi joaca rolul lor
de l-anceputuri, fara imbunatatiri, fara pauze-ntre acte,
fara spectatori…
Pe cat de invizibile sunt, pe-atat de prezente apar
la fiecare lectie, la fiecare rasarit de steag…
Se-nmultesc de la o secunda la alta si formeaza o colonie,
un popor, o armata, state, tari cu depresiuni si dealuri, mari ascunse in care
se balacesc pe-ntuneric…
Si oricat s-ar spala in apa murdara, tot murdare raman…
Nu pot fi curatate!
Poate…doar schimbate, aruncate, strivite…dar
cum poti sti ca nu apar iarasi, ca nu renasc din nimic, luptandu-se iara’ pentru
intaietate?!
De gandul bun n-am amintit, exista oare???

written by anassor

Marunte soapte...

Ma aplec!
Aud soaptele marii
vorbindu-mi:
sunt blande, suave,
interesante...

Au incheiat contract cu
Soarele. Da, pentru cateva
mii de ore, ca eu
sa pot pasi semet
pe ape, pe valuri,
pe sunet, pe pamant,
pe nisipul, cald care imi
inveleste picioarele...
Ce bine e...

Se apropie o raza care
vrea sa ma cunoasca...
Da mana cu mine
si-mi spune: Bine-ai venit!
Multumesc insetata dupa,
frumos, nou, necunoscut!
Intru cu ochii intr-o casuta goala,
parasita demult de gazda
si inca una zaresc ( tratata cu acelasi medicament ).
De fapt, sunt multe...
Sunt asa frumos varuite, ba chiar ratacite...
Sa fie oare de aici?
S-au le-au adus valul,
valurile, furtuna, sau chiar
Soarele. Poate Raza e chiar ambasadoarea lui.
Oare vrea sa ma duca si pe mine?
Dar unde si de ce?

Pornesc.
Marea vrea sa-mi spuna ceva,
stancile s-au asezat s-o asculte.
Sunt cele mai bune ascultatoare!
Ii indura marii toate strigatele. Pot sa le consider
surorile care niciodata nu se despart !
Oare asa sa fie?

Si nisipul: e suflet de stanca sfaramat in mii de bucati,
in timp si ani de-a randul...
E bataia marii pe care n-o pot intelege...
Uneori e asa, asa de calma, de
linistita,
Alteori ma-nfioara, ma-nfurie, ma face
sa-mi fie frica.
Cand se cearta marea cu stanca, oare de la ce se cearta?
Ce vor sa-mparta, ce vor sa primeasca?
Nu inteleg!
Macar de le-as cunoaste graiul, poate doar asa as intelege...
Si sap
si m-apropii de ele...
Te iau prin surprindere mereu...

Trebuie sa le-nvat jocul, rostul, dorintele...
sa le citesc gandul!

written by anassor

Schimbat...

Merg pe alee, singur.
Ma simt singur,
Ma vad singur,
De fapt:
sunt singur.

Stop!
Ma uit in stanga.
Nimic.
In dreapta, tot nimic...
In sus, in sus
e cerul, ah...
Cobor, ma uit inainte si
continui sa merg.
Parca cineva vrea
sa merg.
Nu stiu de ce!?
Unde?, Pentru ce?,
Cat?, Cum?,
In ce mod?
Trebuie doar sa merg.

Pasesc in ritm
dansant pe
strazile pustii
ale vietii mele...
si ma-ntreb:
Aici nu sunt
copaci, flori,
case, mai cu
seama...OAMENI?
Ah, da: oameni!
N-am mai vazut
nici unul pe aici,
probabil o sa iasa
deacum.

Si merg pe strada
plina de nimic,
poate de suflete ratacite:
le aud vocea uneori!

Uneori,uneori
din somnul nostru adanc
ne mai trezesc
cantareti cu aripi.
Si-ncep: Cip, cip;
Cu, cu...
Ham - asta nu canta!!!?
Vorbeste, vorbeste
cu mine!
Oare ce vrea
sa-mi spuna?
Sa merg
mai departe?
Si merg...
Pentru ce?
Pentru speranta finalului!
Cum? Usor!
Cand? Acum!
Unde? Spre CEVA!
E tara mea ALTUNDEVA
Asa se numeste!

Ma intorc
inauntru,
caci, n-am intalnit
pe nimeni.
Vorbesc singur
pe banca amintirilor
mele trecute...
Si fug, fug
departe cu cateva 'decenii'
in urma
cand totul era populat:
se auzea numai fosnet,
zambet, speranta, da.
Asta era!
Traiam, o dat'

Dar acum
oare?
Sunt acelasi, ori
m-am schimbat?
S-au schimbat strazile,
'varul', interiorul
si eu!!!?
Da, nu mai e ca
altadat'.
Asta era!

written by anassor