Pierdut intr-un loc fara spatiu...

Te-am zarit ieri pe strada...
Erai...atat de ancorat in lumea gandurilor tale...
Fireste ca nu m-ai vazut
Nici n-aveai cum!
O sa-ntorci capul vreodata sa spui o vorba de salut
sau cine stie oare?
Ori intrebarea mea e la fel de agasanta precum latratul
cainilor de pe strazile pierdute in bezna noptii?
Stii, cainii nu vor inceta sa latre...e salutul lor si
vestea prezentei prin preajma!
Da! Ei nu sunt ca noi: oameni neintelesi si neintelegatori, cu suflete urate, murdare
si adesea...moarte!
Avem si noi 'latratul' nostru: la ocazii pline de tensiune electrico-nervoasa, ori la pierderi mari de 'profit'.
Avem si noi: teritorii marcate cu semne ciudate pentru ca musafirii nepoftiti sa nu-si arunce pasul ori privirea lor curioasa.
Avem, cum se spune: 'de toate'
Saracii de noi: creaturi trecatoare pierdute in timp si negasite la timp.
Cautam, alergam, visam la ceva ce nici macar nu ne duce gandul, la ceva ce stim sau nu ca exista.
Poate ca da, poate ca nu am nici o farama de dreptate,
dar stiu ca dupa mine altii vor veni tot cu atatea vise desarte, sau poate mai multe.
Cine stie!? Viitorul e-aici aproape, trecutul la fel, iar intre ele un fir subtire...finisat de fenomenele naturii si parfumat cu viata numit...prezent!
Asta-i cert: atunci am trait, acum am viata si pe urma voi mai trai etc.
Fur in fiecare seara cate o halba de oxigen contaminat de pe masa unei taverne vechi, ca sa am pentru dimineata, si ziua urmatoare pipai patul, totul pare la fel, ma uit in oglinda si-mi spun: M-am trezit! Am si azi o portie de viata!
Zambesc pe sub sprancene si-mi zic: Iar am inselat timpul, un pic cate un pic...

Ma-ntreb cand anume in viitor
latratul cainilor din bezna noptii va-nceta iar timpul va curge mai incet, mai rar si mai linistit...fara efecte naturale deranjante!?
Ma duc.
Pastram legatura in viitor, daca-l voi prinde, merge grabit si nu-i pot tine pasul!


written by anassor