'Disparuti fara urma'

,,Orice om are un loc secret al lui si fiecare dintre noi trebuie sa ne impacam cu micile ciudatenii ale celor pe care-i iubim.'' Isi sprijini capul in palme, parca studiindu-l.
El ofta. ''Asta-i tot?''
,,Ce vrei sa spui?'
,,Asta-i tot? Lasam oamenii sa se evapore? Fara a pune intrebari? Vin si pleaca cand poftesc? Zboara din floare in floare. Dispar, reapar si dispar iar? Nicio problema!'' rase el nervos. ,, Nimeni nu-si face griji deloc! Ce rost are sa-ti pese de cei de acasa care te iubesc si se imbolnavesc de grija ta''.
Se lasa o tacere.
,,O iubesti pe Sandy?''
,,Ce?'' facu el o grimasa.
,,Ai spus..., dar se opri. ''Nu conteaza.''. Lua o inghititura de ceai.
,,Am vorbit cu Sandy doar la telefon'', zise Jack incet. ,,N-am avut nicio...relatie.''
,,Si crezi ca daca o vei gasi pe fiica mea iti vei gasi fratele?'' Nu-i dadu ragaz sa raspunda la intrebare. ,,Crezi ca fratele tau se ascunde in acelasi loc cu Sandy?'' intreba ea ferm.
Asta era. Un strain, cineva care il cunoscuse cu doar zece minute inainte, rezumase intr-o intrebare, ideea ridicola din spatele cautarii lui frenetice. Susan lasase sa treaca cateva clipe inainte de a continua. ,,Nu cunosc circumstantele disparitiei fratelui tau, Jack, dar stiu ca nu se afla in acelasi loc ca si Sandy. Iata o alta lectie'', zise ea bland, ,,o lectie pe care eu si Harold am invatat-o de-a lungul anilor. Nimeni nu va gasi o soseta in masina de spalat, nu daca o cauta efectiv, in orice caz''. Dadu din mana dispretuitor. ,,Lucrurile apar pur si simplu. Poti sa innebunesti cautandu-le. Nu conteaza cat de organizat si curat esti in viata personala, cat de ordonat iti tii lucrurile''. Facu o pauza si rase trist. ,, Sunt o ipocrita. Ma mint ca o casa ordonata o va aduce pe Sandy acasa mai des. Cred ca daca ea va putea vedea totul, daca va vedea ca toate sunt la locul lor, nu-si va mai face griji ca dispar lucrurile.'' Facu privirea roata in bucataria curata ca o farmacie. ,,Oricum, nu conteaza cat de mult, cat de des, sau de indeaproape urmaresti lucrurile, nu poti controla totul. Uneori lucrurile si oamenii pleaca'', flutura mana prin aer ,,uite-asa''. Apoi puse mana peste a lui. ,, Nu te distruge incercand sa afli unde''.
Isi luara ramas bun la usa, iar Susan, incercand sa-si ascunda sentimentul de jena, zise: ,,Fiindca vorbeam de lucruri care apar, daca o gasesti pe Sandy inaintea noastra, spune-i ca i-am gasit jurnalul mov, cel cu fluturasi. Era in fostul ei dormitor, ciudat, fiindca am facut ordine in dulap de zece ori, dar n-am dat peste el'', se incrunta ea. ,, Ma rog, pentru ea este important sa stie asta.''
Ridica privirile si flutura mana spre cineva de pe strada, o femeie de aceeasi varsta cu Susan. ,,E doamna Butler'', zise ea, desi pentru Jack numele ei nu avea nicio relevanta. ,,Fiica ei, Jenny-May a disparut cand avea zece ani, era de o varsta cu Sandy. O fetita atat de draguta, un ingeras, asa spuneau toti''.
Jack, brusc interesat, o urmari pe femeie cu privirea. ,, Au gasit-o?''
,,Nu'', zise trista Susan. ,,niciodata, dar totusi ea a lasat lumina aprinsa pe veranda noapte de noapte in ultimii douazeci si patru de ani, sperand ca se va intoarce acasa. Aproape ca nu vrea sa mai plece in concediu, de teama sa nu rateze intoarcerea ei''.
Jack merse incet catre masina lui, simtindu-se ciudat, altfel ca si cum ar fi facut schimb de corpuri cu cel care acum o ora intrase in casa familiei Shortt. Se opri, privi spre cer, gandindu-se la tot ce aflase in timpul conversatiei cu mama lui Sandy. Zambi. Apoi planse, ca si cum o cascada de usurare s-ar fi revarsat asupra lui. Pentru prima data in ultimul an simtea ca putea in sfarsit sa puna punct.
Si sa o ia de la capat cu viata lui.

,,Disparuti fara urma'' - Cecelia Ahern